Proiectul DOCUMENTAREA CA MODALITATE DE FACILITARE A DIALOGULUI SOCIAL - CAZUL   TABERELOR DE SCULPTURĂ ÎN CONTEXTUL ARTEI PUBLICE DIN ROMÂNIA, finanțat de  Administrația Fondului Cultural Național și susținut logistic de Muzeul Național de Artă Contemporană, vine în întâmpinarea celor preocupați de conservarea și valorificarea patrimoniului cultural. Proiectul continuă eforturile echipei Departamentului Documentare de a crea baze de date prin digitizarea documentelor de arhivă care riscă să se deterioreze.  Materialele completează arhiva digitală Monumente și artă de for public existentă la Muzeul   Național de Artă Contemporană.   

Documentând unul din fenomenele caracteristice sculpturii publice din România, taberele de   creație din anii ‘70-80, arhiva digitală prezintă într-o formă accesibilă documente din arhiva MNAC (imagini provenind din mape de artist, mape tematice, cataloage, texte critice din revista Arta și alte lucrări reprezentative), biblioteca UAP, arhivele artiștilor și criticilor implicați în fenomenul „tabere” (le mulțumim tuturor pentru interes și amabilitate, precum și tuturor celor care vor contribui în viitor la completarea acestei arhive), în total peste 600 de documente.

Lucrarea lui Dumitru Șerban, Simpozionul de sculptură - fenomen al artei contemporane (Editor Fundația Interart TRIADE & Editura Universității de Vest)  s-a dovedit un ajutor prețios în etapa de structurare a informației.
Fenomenul taberelor de sculptură este pe cât de extins, pe atât  de puțin cercetat și cunoscut. Peste 250 de sculpturi se află numai în tabăra Măgura, cea mai extinsă și mai familiară publicului. Se adaugă cele de la Căsoaia, Săliște (Poiana Soarelui), Arcuș, Brăila, Covasna, Galați, Izvorul Mureșului, Reci, Scâteia, Timișoara.

La aceste tabere au participat majoritatea sculptorilor care au creat lucrări de referință în anii 1970 și 1980. Crearea unui fond documentar este cu atât mai utilă cu cât majoritatea lucrărilor de  sculptură realizate în tabere se află în acest moment într-o stare avansată de deteriorare.   Informația se adresează atât specialiștilor - cercetători ai artei românești moderne și   contemporane, artiști si critici de artă implicați în fenomenul taberelor -, cât și publicului   mai larg, interesat de turism cultural.   

Mulțumirile echipei se adresează tuturor artiștilor și criticilor de artă care au răspuns acestei   inițiative, precum și domnilor Attila Kopacz, directorul Centrului Cultural Arcuș, Aurel Vlad,   profesor la Universitatea de Arte din București și Carmen Dobre, free lancer, foto  documentarist.

Reproducerea neautorizata a imaginilor de pe acest site va atrage cu sine sanctionarea legala.

ARCUŞ - octombrie 2012 Reunind persoane cu experienţe  şi perspective diferite asupra  fenomenului sculpturii din  Romania (istorici, fotografi  specializaţi în documentare,  artişti, specialisti IT), workshop-ul  PROBLEME ALE DOCUMENTĂRII  ARTEI PUBLICE DIN ROMÂNIA.  STUDIU DE CAZ : TABĂRA DE LA  ARCUŞ şi-a propus să creeze o  structură conceptuală şi practică  cu privire la documentarea unei  tabere de sculptură în lemn.